Sudhir, care locuiește într-un oraș fără a avea rădăcini familiale, simbolizează nevoia de angajament a tuturor tinerilor sensibili și reflexivi din întreaga lume. Familia este o instituție socială care se destramă rapid, iar sâmbăta seara a lui Sudhir reprezintă o adevărată „dolce vita” — fără ironia lui Fellini, dar dulceagă și bolnăvicioasă. Întâlnirea ridicol de elementară cu o mamă prostituată, precum și discursul său final grandios adresat băiețelului fugar își pierd din forță, inducând o împlinire facilă.
