Dacă visele ar avea proprii ochi, ar putea ele percepe realitatea așa cum este? O dorință queer trece din lumea viselor în realitatea cotidiană, pe măsură ce cineasta începe să își filmeze propria viață. Camera devine un „eu” observator, călătorind prin diverse spații în căutarea unei înțelegeri a propriei existențe tulburate. Filmul este o formă de autoexprimare fragmentată.
