O fetiță adoră să creeze culori din florile de Tesu. Pe măsură ce crește, pare să uite această artă, însă vinovate sunt dogmele sociale care o forțează să-și ignore adevărata esență, floarea ei de Tesu și culorile ei interioare. Ea se confruntă cu alegerea de a-și plânge pierderea sau de a-și recăpăta conștiința de sine. Reîntorcându-se la amintirile copilăriei, femeile ajung să-și întâlnească divinitatea, adevărul și Sinele. Ele devin Tesu, devin floare – devin floarea de Tesu. Devin Pădure. Devin FLACĂRĂ.
