În anul 1664, Sri Guru Tegh Bahadur Ji a fost consacrat drept a Noua Lumină a lui Guru Nanak. În acea perioadă, domnia împăratului Aurangzeb arunca o umbră asupra întregii Indii, misiunea sa fiind aceea de a transforma țara în Dar-ul-Islam. Când brahminii oprimați, conduși de Pandit Kripa Ram, au venit la Guru căutând protecție, suferința lor l-a mișcat profund. Printr-un act de grație divină, Sri Guru Tegh Bahadur Ji a ales să devină vocea lor — nu prin armate sau arme, ci prin adevăr. A călătorit la Delhi însoțit de discipolii săi iubiți, Bhai Mati Das, Bhai Dayal Das și Bhai Sati Das. Ceea ce a urmat nu a fost doar o confruntare, ci un moment definitoriu în istoria morală a Indiei — sacrificiul suprem care răsună peste veacuri. Un simbol atemporal al dharmei, al adevărului, al curajului și al apărării libertății religioase și a drepturilor omului.
