Manoj provine din clasa aristocratică, dar suferă de un fel de amnezie retrogradă. Deși aparține elitei, el este și un proscris, fapt ce îi permite să circule liber între diversele pături sociale. Acest artificiu narativ este esențial pentru ca Barua să poată articula critica la adresa aristocrației indolente în film. Astfel, Manoj devine simultan un obiect al criticii și al ridicolului, dar și unul dintre criticii acestui sistem.
