Abandonate de familiile lor și condamnate la o viață de sărăcie, văduvele bengaleze poartă văluri albe și își găsesc alinarea și hrana în ashramurile din Vrindavan, unde se adună în fiecare dimineață și seară pentru a cânta imnuri religioase. În acest documentar profund emoționant, care portretizează văduvia atât ca instituție socială, cât și ca tradiție personală, momente de o frumusețe senzorială uluitoare alternează cu ritmuri ale suferinței. Urmând cele mai bune tradiții etnografice contemporane, „Moksha” descentralizează vocile autoritare și permite unei pluralități de perspective să exprime puncte de vedere divergente. Prin evocarea tulburătoare a durerii și a mâniei, filmul transcende genul documentar, ocupându-și locul în marea tradiție a lamentației, ca expresie a nopții întunecate a sufletului uman.
