În contextul amplu al Partitiei Punjabului din 1947, "Iqraar-naama" este un film despre „refugiat”, „migrant” și „persoana strămutată”, priviți ca protagoniști ai propriilor povești. Narațiunea este construită prin intermediul unei colecții de documente din arhiva personală a lui Charandas Bangia, un refugiat din Lyallpur, Pakistan, care s-a stabilit ulterior în Amritsar, India. Documentele, păstrate cu grijă timp de peste 90 de ani, pregătesc terenul pentru desfășurarea istoriei. Filmul mută atenția de la perspectivele oficiale ale statului către cele ale cetățeanului, de la arhivele de stat la cele personale, analizând istoria din punctul de vedere al celor care au trăit-o. Folosind documente, fotografii, desene, texte și interviuri, filmul se bazează pe o serie de dialoguri între stat, cetățean, funcționari responsabili de repartiții, Ministerul pentru Ajutoare și Reabilitare, precum și alte personaje întâlnite în istoria Partitiei Punjabului din 1947.
