Ce se întâmplă cu oamenii atunci când sunt strămutați violent? Alungați din casele și satele lor strămoșești, loviți de valurile urii, fugind din calea morții și împrăștiați precum niște resturi umane prin tabere de refugiați. Fără posibilitatea de a se mai întoarce vreodată. Cum reușesc să-și reconstruiască viața și noi cămine, având sufletele captive în trecut? Acest film urmărește supraviețuitorii din Muzaffarnagar, un oraș din nordul Indiei, unde violențele țintite din 2013 au forțat peste 60.000 de oameni să-și abandoneze casele. Mulți nu s-au mai putut întoarce niciodată. Se estimează că 60 de persoane au fost ucise, iar alte 40 au murit ulterior în taberele de refugiați – majoritatea fiind copii răpuși de frig și boli în timpul unei ierni cumplite. „Culoarea căminului meu” vorbește despre reconstruirea unor vieți frânte. Este o poveste despre cicatricile pe care ura și violența le lasă asupra sufletului uman, despre memorie, pierdere și, mai presus de toate, despre spiritul de supraviețuire.
