Un film care surprinde diverse interacțiuni sociale – conversații, muncă, bârfe, petreceri, cine și conspirații – desfășurate la marginea unei adunări religioase anuale într-un parc public din New Delhi. Observatorul își declară distanța față de ceremonie și folosește acest avantaj pentru a cartografia dinamica incluziunii și a excluziunii care se manifestă în spațiul parcului. Titlul filmului face trimitere la un vechi proverb punjab: „Khuaje da Guwah Daddu”, care vorbește despre broasca ce pretinde a fi – asemenea cineastului și a parcului – un martor al vieții din interiorul iazului. Expresia este însă învăluită în melancolie: cum ar putea o broască să descrie fără părtinire un sistem care, în cele din urmă, îi servește propriilor interese?
