Pratap își ia rămas bun de la tot ceea ce a cunoscut, petrecându-și ultima zi în palatul din Mewar înainte de exil. Momentele sale de reflecție sunt pline de melancolie, dar și de determinare. Maharana Pratap privește înapoi cu dragoste, pregătindu-se mental pentru lecțiile grele pe care viața în afara zidurilor palatului i le va oferi.